ține

См. также tine.

Румынский

Морфологические и синтаксические свойства

  Modul indicativ
  Prezent Imperfect Perfectul compus Viitorul I
Eu țin țineam am ținut voi ține
Tu ții țineai ai ținut vei ține
El
Ea
ține ținea a ținut va ține
Noi ținem țineam am ținut vom ține
Voi
Dumneavoastră
țineți țineați ați ținut veți ține
Ei
Ele
țin țineau au ținut vor ține
  Conjunctiv, p. 3
să țină
  Participiu
ținut
  Gerunziu
ținând


ți-ne

Глагол, 3-е спряжение.

Корень: -țin-; окончание: -e.

Произношение

Значение

  1. держать ◆ Nu puteam înțelege, ce el ținea în mînă. — Я не мог понять, что он держит в руке.

Синонимы

Антонимы

Гиперонимы

Гипонимы

Родственные слова

Этимология

Происходит от лат. tenere «держать», далее из праиндоевр. *ten- «тянуть, натягивать».

Фразеологизмы и устойчивые сочетания

    This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.